Strugurele (numit și bacă) este fructul viței-de-vie. Apare în formă de ciorchine compus din multe boabe (denumite în botanică bace) de dimensiuni mici cu formă, culoare variabilă (galben, violet sau albăstrui, etc..) și in diferite arome.
Bobița de strugure este formată din pieliță, pulpă și semințe. Cele care au o importanță minoră sunt semințele. Bogate în substanțe lemnoase și grase, cu taninuri puțin polimerizate, ele sunt principala cauză a unei astringențe excesive.
Pulpa este bogată în apă, pectine, minerale, vitamine, substanțe azotate dar conține în principal zaharuri și acizi organici. Zaharurile sunt cele mai abundente componente ale pulpei, în special glucoza și fructoza (15-30%) variabile în funcție de tendința climatică sezonieră și gradul de maturare a strugurilor.
În zonele cu climă caldă, spre deosebire de zonele cu clima rece, strugurii sunt, în general, mai bogați în zaharuri, fiind ajutați de lumina soarelui care generează fotosinteza clorofilei.
Pielița reprezintă 10-15% din greutate, dar compoziția sa este la fel de importantă ca cea a pulpei. Aceasta conține apă, pectine, celuloză, substanțe aromatice și polifenoli (determinanți pentru culoare și caracteristicile tactile și gustative ale vinului).
Ceea ce este surprinzător este că majoritatea vinului este obținut din struguri dintr-o singură specie de viță-de-vie numită Vitis Vinifera. Această specie își are originea în Munții Caucazi din Europa de Est.
